Îmi place să cred că iau decizii raționale. Analizez opțiunile, cântăresc avantajele și dezavantajele și aleg ceea ce este mai bine pentru mine. Dar, de fiecare dată când privesc în urmă la unele dintre cele mai importante momente din viața mea, observ un lucru: multe dintre alegerile mele nu au fost făcute din convingere, ci din frică.
Frica este una dintre cele mai puternice emoții umane și, în același timp, una dintre cele mai greu de recunoscut. Rareori vocea din mintea noastră spune: „Mi-e frică.”
Asta se întâmplă pentru că de cele mai multe ori frica se deghizează în prudență, perfecționism sau în nevoia de a amâna.
Ne spunem că nu este momentul potrivit să schimbăm ceva, că mai avem nevoie de experiență. Că poate ar trebui să analizăm înainte de a face un pas important iar, uneori asta pare a fi ceea ce trebuie să facem.
Frica de necunoscut
Atunci alegem jobul care ne oferă siguranță, nu pe cel care ne-ar putea aduce împlinire. Rămânem în situații care nu ne mai fac bine pentru că alternativa este necunoscută. Amânăm proiecte, conversații sau schimbări importante nu pentru că nu ni le dorim, ci pentru că ne este teamă de ceea ce ar putea urma.
În mod paradoxal, frica ne promite protecție, dar, de multe ori, ne limitează mai mult decât ne protejează.
Costul deciziilor pe care nu le luăm
Cred că unul dintre cele mai interesante aspecte este faptul că frica nu influențează doar ceea ce facem, ci și ceea ce alegem să nu facem. Unele dintre cele mai importante oportunități pierdute nu sunt rezultatul unor decizii greșite, ci al deciziilor pe care nu le-am luat niciodată.
Există un cost și în a rămâne pe loc. Acest cost este însă mai greu de observat.
Nu vedem experiențele pe care le-am fi putut trăi. Nu vedem oamenii pe care i-am fi putut întâlni. Nu vedem versiunea noastră care ar fi existat dacă am fi avut mai mult curaj. Frica ne orbeşte.
Dincolo de zona de confort
Creierul nostru este construit să ne țină în siguranță, nu să ne împingă spre creștere. De aceea, necunoscutul pare adesea mai periculos decât este în realitate. Totuși, multe dintre lucrurile care ne-au schimbat viața în bine au început exact acolo unde se termina zona de confort.
Poate că adevărata întrebare nu este dacă ne este frică. Tuturor ne este.
Întrebarea este cât de mult îi permitem fricii să decidă în locul nostru.
În cele din urmă, diferența dintre o viață trăită din convingere și una trăită din precauție nu constă în absența fricii. Ea constă în capacitatea de a merge înainte chiar și atunci când frica este prezentă.
Iar, de cele mai multe ori, cele mai bune decizii nu sunt cele în care suntem complet siguri. Sunt cele în care alegem să avem mai multă încredere în noi înșine decât în propriile noastre temeri.
Leave a Reply